Cel mai trist vers de iubire,
care a fost scris vreodata..
e versul meu.
Ca tu, iubind in continuare,
iar eu, ne mai iubind mereu.
O Sisif! tu, de traiesti..
ti-e inca blanda charta.
Usoara-i stanca ce-o rostogolesti,
pe langa negru-i par..
ce-mi incolataceste soarta.
Si la destin,
cu totu´as vrea sa ma intorc.
Urmand fuiorul cel de aur,
sa-mi fie visul adevarat si viu,
si sa tresar...ca ´dinioara
si tu sa fi, ca eu sa fiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu