aritmii

si din condei te-am chemat..
Am asteptat.
In vise pierdut am fost de cautat.
Ecou-mi m-a strigat,
revenit-am viu, goale batai de inimi
m-au plouat.

Condeiul cel din raze
in visare a luminat.
Cu ochii te-am vanat..
dar nu te-am reusit a prinde.
Ecou-ti am asteptat.
De raze dezgolit,
si de-aritmii udat
....inca o mie de visari
in care te-am visat.

.............................


Nici in visare nu renunt.
Nici treaz nu te-am uitat.

intoarcere la destin

Cel mai trist vers de iubire,
care a fost scris vreodata..
e versul meu.
Ca tu, iubind in continuare,
iar eu, ne mai iubind mereu.

O Sisif! tu, de traiesti..
ti-e inca blanda charta.
Usoara-i stanca ce-o rostogolesti,
pe langa negru-i par..
ce-mi incolataceste soarta.

Si la destin,
cu totu´as vrea sa ma intorc.
Urmand fuiorul cel de aur,
sa-mi fie visul adevarat si viu,
si sa tresar...ca ´dinioara
si tu sa fi, ca eu sa fiu.

Acasa

Pentru noi, ce stim ce-nseamna acasa.
Acolo unde sufletul se odihneste.
Pe cat ar fi ea de saracacioasa,
Acolo-i mama, cea care ne pazeste.

Acolo patu-ti pare mult mai mare,
Mancarea cat de simpla-un festin.
Dispare orice naduf intr-o imbratisare
Si scapi de orice muscatura cu venin.

Amintirea casei provoaca radacini.
Si orice radacina ai avea,
indiferent de ploi, de vant, sau soare
Iti tine trunchiul vertical, n-o reteza.

floarea soarelui

vad floarea soarelui in ochii tai,
intinsa in ceruri de albastru.
Imi luminezi nedumirite cai,
pe bolta inimii intunecate-astru.

Imbratisat de tine-timpul sta
si sarutat de  sarutari, sarutul,
cu stangacie fierbe si ceda
si orizontul, si cerul si pamantul.

Nodul

Ai mare dreptate cand zici:
nu facem prea multi purici pe aici.
De inaltare ma tem si suspin,
imi este cel mai mare declin.

Pierdem vremea si n-o vremuim,
de graba uitam de ce ne grabim.
Ne-am uitat dorul si ne place a-uita
Ce dam pe degeaba si nu putem cumpara.