aritmii

si din condei te-am chemat..
Am asteptat.
In vise pierdut am fost de cautat.
Ecou-mi m-a strigat,
revenit-am viu, goale batai de inimi
m-au plouat.

Condeiul cel din raze
in visare a luminat.
Cu ochii te-am vanat..
dar nu te-am reusit a prinde.
Ecou-ti am asteptat.
De raze dezgolit,
si de-aritmii udat
....inca o mie de visari
in care te-am visat.

.............................


Nici in visare nu renunt.
Nici treaz nu te-am uitat.

intoarcere la destin

Cel mai trist vers de iubire,
care a fost scris vreodata..
e versul meu.
Ca tu, iubind in continuare,
iar eu, ne mai iubind mereu.

O Sisif! tu, de traiesti..
ti-e inca blanda charta.
Usoara-i stanca ce-o rostogolesti,
pe langa negru-i par..
ce-mi incolataceste soarta.

Si la destin,
cu totu´as vrea sa ma intorc.
Urmand fuiorul cel de aur,
sa-mi fie visul adevarat si viu,
si sa tresar...ca ´dinioara
si tu sa fi, ca eu sa fiu.

Acasa

Pentru noi, ce stim ce-nseamna acasa.
Acolo unde sufletul se odihneste.
Pe cat ar fi ea de saracacioasa,
Acolo-i mama, cea care ne pazeste.

Acolo patu-ti pare mult mai mare,
Mancarea cat de simpla-un festin.
Dispare orice naduf intr-o imbratisare
Si scapi de orice muscatura cu venin.

Amintirea casei provoaca radacini.
Si orice radacina ai avea,
indiferent de ploi, de vant, sau soare
Iti tine trunchiul vertical, n-o reteza.

floarea soarelui

vad floarea soarelui in ochii tai,
intinsa in ceruri de albastru.
Imi luminezi nedumirite cai,
pe bolta inimii intunecate-astru.

Imbratisat de tine-timpul sta
si sarutat de  sarutari, sarutul,
cu stangacie fierbe si ceda
si orizontul, si cerul si pamantul.

Nodul

Ai mare dreptate cand zici:
nu facem prea multi purici pe aici.
De inaltare ma tem si suspin,
imi este cel mai mare declin.

Pierdem vremea si n-o vremuim,
de graba uitam de ce ne grabim.
Ne-am uitat dorul si ne place a-uita
Ce dam pe degeaba si nu putem cumpara.

calendaristic

Deschide ochii-decembrie fat,
ianuarie dandu-ti lapte desfat.
Februarie agale te nvata sa mergi,
ca-n floarea lui martie zglobiu sa alergi.
Plimbarea de mana in aprilie-ti pare,
eterna iubire-eterna plimbare.
In soarele bland si dulce de mai,
traiesti in visare-frumos fat de crai.
Pe luna lui iunie curajos te avanti,
gata cuptor incins sa infrunti.
Deodata oglinda lui august rasare,
si-ti tii incruntata fata in soare.
draga septembrie, incotro m-ai adus?
ca-mi vad tineretea deja in apus.
octombrie, vine, luand dupa sine,
si ultima vlaga de viata din mine.
Noiembrie-mi zice sa trec fara teama,
si in pace, zambind, peste punte ma-ndeamna.
in anul ce vine nu e pic de toamna.

adamic mat

Marturisesc ca in serile senine
se oglindeste stea cu stea in mine.
Dar cand intunecat de vreme rea,
nu licareste in mine nici o stea.

Astazi oglinda-cerul inghetat,
calea lactee a naufragiat.
Sclipirile de stele de altadat,
inlocuite de un adamic mat.

o lacrima cazuta

As vrea sa poti gusta o lacrima de-a mea-ca amintire.
O lacrima ce poarta-n ea si in a ei cadere,
destinul tot din nastere si pana la sortire.
Amarul plin de fericire, pana la durere.

Si lacrima, de-ti va cadea din amintiri-pe piele,
sa-ti amintesti atunci si patimile
cand prada-ti erau crude si impanate,
buze de placere.
Sa-ti fuga ochiul pe picurul de suflet
picand spre intuneric.

flori sugrumate

Strang florile cu spini adanc in mana,

petalele raman in vant in urma mea.

Pe umbra trista cad picurii de sange.

E marturia ca iubirea poate sangera.

Daca ar fi fost cu totul alte flori,

si-n palme aspre le as fi sugrumat..

picuri in urma n-ar fi fost sa fie,

dar inima ranita tot ar fi sangerat.

dorinta altuia

Marturisesc, mi-e greu.
In urma pasilor tai, ma sting...si renasc mereu.
Cuvine n-am, am doar privirea.
Si cand te vad, nimicitor transalta-n vis simtirea.
Nu pot sa intind mana, decat in vis.
Si –n vis te ating, si te sarut...desi mi e interzis.
O sa raman fireste-doar o umbra.
Si n-ai sa mi stii trairea de sub masca sumbra.
......................................................
Dar cand privesti,vei banui.
Desi a altuia tu esti si ai sa fi.

Incognoscibil

dincolo de zari de gene
si de auzul pamantesc,
mai departe de atingeri,
sau de orice simt lumesc.

uneori ca roua rece,
alteori un zambet cald
o caldura te petrece,
calde lacrimi ti se scald.

fata ti se lumineaza,
ochi ti capata-nteles
dintii ti se desclesteza,
aripi diniauntru ies.

realitati triste

tristete peste tristete peste tristete.
glasul pe care inima a obosit a-l intelege.
Catarge ce au devenit sub valuri-bete..
cuvinte aruncate-n vant cu drept de lege.

A nascut frica noi generatii de copii,
si-n fiecare degenerari si anomalii.
S-a transformat umoru-n bascalii.
Folclorul sacru? imbuibare si betii.

subteranele uitarii

Caut adanc in subteranele uitarii

Copilaria, cu amintirile i pribege

Ascuns complet sub plapuma visarii

Neasteptat de dese neintelese.

 In false uriase baloane de sapun,

Aveam speranta ca ma pot ascunde

Si chimic colorate tremurau nebun

sperand ca raul nu poate patrunde.

semn de carte

As vrea sa scriu o carte cu coperti albastre.
Cu semn de panza fina si pagini cafenii.
Ca peste ani, cand o deschid sa iasa..
amestecand in aer miresme de iubire.

Pe pagini, pe alocuri, vor fi urme de lacrimi
Vor fi urme de ceara..poate si cate-o poza.
Cuvinte subliniate, pagini cu colturi rupte...
Cu litera cand mare..cand mica..cand deloc.

Si acolo suspendata in uriasa sala..
prinsa n infinitate de diferite carti,
cu semn panzat de carte si cu coperti albastre...
volumul vietii mele, scris in mai multe parti.

vis de gara

n-asteptam nimic sa vie pe peronul meu,
se-asezase buruiana si ploua mereu..
ceasul de la capul garii nu mai ticaia,
n-auzeam nici o bataie din inima mea.

cu privirea in deriva, vreau sa traversez,
peste sinele tocite...fara interes.
N-am privit nici o secunda si nici n-am visat,
ca in clipa ce urmeaza..o sa fiu calcat.


ca o mare vijelie..m-a luat pe sus,
n-am mai apucat a spune vreun cuvant in plus..
m-a lasat fara suflare..nu pot respira!
Inima din piept sa-mi zboare..
N-o pot controla!

Si...trezit dupa furtuna..cam debusolat
Dupa zece ani visarea s-a cam terminat.
Iau copii de la scoala..fac curat si fac si piata
Visul meu de-a fi-nsurat, imi ocupa toata viata.

electro-cord

Maini dibace mesteresc,
sensuri si idei marete,
faurite, contopesc
energie.


toate noi, stralucitoare,
mai exacte, ca la carte,
plin miraj si exaltare..
ce mirare!

sufletu-i banal-socot
.............................
universul tot ingana
si se pune de acord,
nu mai vrem batai spontane...
noi dorim..electro-cord.

Memorie

abia daca am ajuns a-l stie,
pe cel ce a fost, pe cel ce e
pe cel ca va sa fie..
deschizator de porti, de glas,
de iubitori de glie.
privirea unui neam...
doinind despre o intreaga Romanie.

15 ianuarie 1850.A rasarit Luceafarul poeziei romanesti.
suma lirica de mari voievozi.

chip de ceara

din iubirea ce pe vremuri
si-o jurasera amandoi
a ramas un chip de ceara
si un cosciug carat de boi.

cat era luna de mare,
ei in cranguri se ascundeau
si cu fir de argint amorul
trup in trup se contopeau

dar in ceata acoperita
toamna isi lasase bruma
si baiatul scos din valuri
risipit s a dus ca spuma.

ea si jura ca isi gaseste
sot ..mai vrednic si mai bun
si pe loc cazuta n brazda
inger negru isi lua stapan.