n-asteptam nimic sa vie pe peronul meu,
se-asezase buruiana si ploua mereu..
ceasul de la capul garii nu mai ticaia,
n-auzeam nici o bataie din inima mea.
cu privirea in deriva, vreau sa traversez,
peste sinele tocite...fara interes.
N-am privit nici o secunda si nici n-am visat,
ca in clipa ce urmeaza..o sa fiu calcat.
ca o mare vijelie..m-a luat pe sus,
n-am mai apucat a spune vreun cuvant in plus..
m-a lasat fara suflare..nu pot respira!
Inima din piept sa-mi zboare..
N-o pot controla!
Si...trezit dupa furtuna..cam debusolat
Dupa zece ani visarea s-a cam terminat.
Iau copii de la scoala..fac curat si fac si piata
Visul meu de-a fi-nsurat, imi ocupa toata viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu